Duminică, a doua zi din minivacanţa Sf Andrei - Ziua Naţională, se anunţă o zi cu cer acoperit. Pornim din Poarta (Bran) şi urcăm pe lângă pârtia de ski pustie (bandă roşie). Ceaţa domină totul în jur şi deasupra se întrevede o pătură groasă de nori. Gerul a împodobit totul în jur cu mii de ace de gheaţă care fac deliciul privitorului :-) Urmează un urcuş luuuung prin pădure dar efortul e răsplătit pt că o dată cu pădurea se termină şi ceaţa şi ieşim deasupra plafonului de nori. Totuşi, deasupra nu e cer senin, ci alte straturi efemere de nori purtate de vântul puternic. În cca 3 ore şi jumătate ajungem în şaua Ţigăneşti. Spre valea Prahovei se vede aceeaşi pătură de nori care domină şi podişul Transilvaniei. Bucşoiul Mare e asaltat de nori şi curând acoperit cu totul. Ne adăpostim de vânt în refugiu când ceaţa învăluie totul în jur. Pornim totuşi mai departe deşi vizibilitatea a scăzut considerabil. În zona abruptă a Turnurilor Ţigăneşti ne punem şi colţarii pt mai multă siguranţă. Stâncile printre care se strecoară poteca se ghicesc ca nişte giganţi în ceaţa deasă. Pe platou, înainte de vf Scara, ne abatem către dreapta pt a coborî pe Ciubotea (triunghi galben). Încet-încet atmosfera de iarnă rămâne în urmă şi ieşim din ceaţă. Coborârea e la fel de lungă ca şi urcarea. Ne bucurăm puţin de norii coloraţi înainte să intrăm în pădure şi... din nou în ceaţă... De la refugiul Salvamont intrăm pe drumul forestier care ne conduce înapoi în Poarta (Bran), convenabil pt noi întrucât se lasă întunericul şi e mai comod de mers decât prin pădurea întunecată. Toată plimbarea ne-a luat puţin peste 8 ore (deşi timpii de parcurs de pe panourile turistice arată mai mult).