Deşi Paştele e aproape, valul de aer rece a adus precipitaţii care au îmbrăcat iar muntele în alb şi ne-a îndepărtat de zona de abrupt a Bucegilor. În munţii Baiului primăvara se instalase cu toate drepturile sale dar acum florile au dispărut sub stratul nou de omăt. Urcăm din Sinaia pe piciorul Tufa pe o zăpadă necălcată decât de animale. Cerul e acoperit dar, timid, se vede şi soarele printre copaci. Ieşim din pădure şi dincolo de valea Prahovei, deasupra norilor purtaţi de vânt, apare ici-colo câte ceva din Bucegi. În amonte ceaţa nu pare intimidată de vânt şi curând devine tot mai consistentă. În zona de joncţiune cu Stâna din Picior aproape că nu mai vedem nimic, doar la câţiva paşi în jur şi ne gândim serios dacă nu e mai bine să ne întoarcem. Ne bazăm mai mult pe al 6-lea simţ şi pe indicaţiile GPS-ului, ştim unde suntem şi sperăm ca vizibilitatea să revină. Încetişor, după ultimul urcuş de sub vârf, ajungem la stâlpul de marcaj de pe creastă. Avem noroc şi ceaţa se subţiază suficient de mult să vedem şi muntele şi direcţia de mers. Întrucât vântul suflă dinspre sud, continuăm spre nord şi nu ne mai abatem către vârf. Aici e iarnă autentică, zăpada e minunată iar soarele, atât cât este, ne dă curaj să continuăm. Se văd nşte urme de rachete de zăpadă care merg pe linia matematică a crestei. Deşi e zăpadă mare, pare f stabilă aşa că urmăm oarecum poteca normală. Până ajungem la Zamora ceaţa ne împresoară din nou, oboseala începe să se resimtă şi ne hotărâm să coborâm după o scurtă pauză de masă. Pe măsură ce coborâm ceaţa se mai subţiază. Jos la stână e destul de cald aşa că totul e cam fleşcăit pe jos. După o luptă crâncenă cu noroiul de pe drumul forestier ieşim în Poiana Ţapului şi ajungem în Buşteni la gară după cca 18.5 km şi aproape 9 ore. Track online @ https://www.alltrails.com/explore/recording/2023-04-08-tufa-baiu-zamora-gpx-3dd9424