Zăpada nouă adunată în Bucegi în ultimele zile ne determină să ne gândim să admirăm muntele de la distanţă... aşa că plecăm din Azuga în sus pe valea Azugii. La intersecţia cu valea Ceauşoaia facem dreapta pe aceasta din urmă. După puţin timp ne abatem pe versantul din stânga (malul drept al văii) şi începem să urcăm pieptiş. Când şi când intersectăm poteca ursului sau urme de căprioare. Treptat vântul începe să adie răcoros. Sus, pe culme, încă în pădure, panta se diminuează considerabil şi zăpada e mai mare, neumblată decât de animale. Curând ieşim din pădure şi soarele devine şi el mai generos. Dincolo de valea Prahovei, munţii Bucegi se dezvăluie privirii în întreaga lor măreţie iar cerul albastru cu nori albi purtaţi de vânt face deliciul pasionaţilor de fotografie. Vizibilitatea e f bună. Ceva mai aproape, munţii Baiului - îmbrăcaţi în zăpadă - par la fel de impozanţi din acest unghi iar în partea cealaltă, culmile mai domoale ale Neamţului se profilează şi ele, albe, pe cerul fotogenic. La stâna din Ceauşoaia facem o scurtă pauză apoi urcăm pe vârful omonim, atât pentru a evita traversarea pe sub vârf dar şi pentru punctul de belvedere. Încă un urcuş susţinut ne duce sus, pe Cazacu. Soarele aproape că s-a ascuns complet printre nori dar uneori apare desenând lumini şi umbre peste muntele alb. Continuăm spre Dutca şi coborâm pe picior până la stâna de lângă pădure. Ne lăsăm la vale până pe drumul forestier de pe valea Fetei care ne duce până în Buşteni cu noroaiele de rigoare de pe ultima porţiune. Track GPS online @ https://www.alltrails.com/explore/recording/2021-03-14-ceausoaia-cazacu-6ea3f18