Pornim din Poiana Ţapului privind către locul unde dorim să ajungem, bazinul Babelor, la sud de vf. jepii Mari, mai puţin umblat în sezonul de iarnă (poate pe nedrept). Jos, prin pădure, ne delectăm cu noroaiele aferente mai ales că nu nimerim Drumul Capacelor (aşa cum îl ştiam). Ajungem în firul văii foarte jos şi urcăm ceva timp prin / pe lângă apă până ne abatem totuşi pe malul din dreapta, în sus, şi găsim poteca. Ajungem repede la captarea de apă; adăpostul de unde pleacă ţevile cu apa de munte nu mai există de câţiva ani, o parte din perete s-a prăbuşit dar apa e la fel de bună şi cu debit mare. Imediat în amonte începe zăpada, pentru început sub forma unui haos de bulgări uriaşi de zăpadă îngheţată, urmele unei avalanşe vechi. Ceva mai sus, unde zăpada se netezeşte, ne punem echipamentul şi urcăm agale. Panta e plăcută dar zăpada destul de moale, deşi umbră, aşa că efortul de a face urme se resimte de către cei care, pe rând, merg în faţă. Unde valea pare că spre dreapta se închide între pereţi înalţi ne abatem spre stânga pe rampa mare de zăpadă (vara plină de iarbă şi flori) pe care o vedeam clar de jos. La finalul pantei, sus la soare, facem o pauză; un ceai cald e binevenit iar soarele ne încălzeşte plăcut spatele transpirat. Evităm căldarea mare plină de zăpadă, situată chiar sub platou, pe unde urcăm de obicei vara şi mergem spre dreapta, pentru mai multă siguranţă, pe o culme care ne duce până sus pe vârful Jepii Mari. Între timp norii s-au adunat încet-încet şi nu uităm că mai spre dup-amiază vremea se schimbă. Traversăm marea de jnepeni dintre (cabana) Piatra Arsă şi Cantonul Naturaliştilor pe deasupra, totul fiind îngropat în zăpadă, şi ne gândim să coborâm pe Urlătoarea Mică. Firul sudic pe care ne intrăm e destul de abrupt şi nu vedem cum continuă în aval aşa că ne hotărâm să ne întoarcem. Ne bucurăm încă de puţin soare deşi toată valea Prahovei e înecată în nori şi intrăm în ceaţă, la propriu, pe poteca Schiel. Scurtăm câteva din multele serpentine ale potecii pe un vâlcel care coboară susţinut, cu atenţie să ne scuturăm permanent colţarii de zăpada cu care se încarcă. Ploaia ne prinde mai jos, după ce trecem de intersecţia cu valea Comorilor, dar gândul la ziua frumoasă care tocmai s-a încheiat compensează umezeala şi faptul că prin Buşteni alergăm către gară, cum se întâmplă deseori 😉 Track GPS online @ https://www.alltrails.com/explore/recording/2021-02-27-baba-mica-fd45c64 ⚠️ ATENŢIE: track-ul se poate folosi doar pe propria răspundere. Circuitul include porţiuni cu expunere mare şi risc de accidentare! ⚠️